Violeta Grecu – istoria moldovencei care cântă serenade pe gondolele venețiene.

Violeta Grecu – istoria moldovencei care cântă serenade pe gondolele venețiene.

Medici, profesori, sportivi, jurişti sunt câțiva din specialiștii din Republica Moldova care s-au stabilit cu traiul în afara ţării și pentru care Republica Moldova rămâne a fi pământul natal, căruia îi duc mereu dorul.

Violeta Grecu este o conațională a noastră care a reușit prin muncă, perseverență și, nu în ultimul rând, talent, să fie unica femeie soprană care să cânte pe gondolele venețiene. Născuta în satul Plopi, raionul Cantemir, Violeta Grecu este absolventă a Şcolii de Muzică din Cantemir, secţia acordeon şi a Liceului de Muzică “Ciprian Porumbescu” din Chişinău, secţia muzicologie, pian, mandolină şi cobză, iar ulterior şi diplomată în compoziţie, muzicologie, pian şi cobză la Academia de Muzică “G. Muzicescu” din Chişinău . La momentul actual este masterandă la Conservatorul Benedetto Marcello din Veneția în calitate de soprană, secția “Canto academic şi acompaniator pian pentru companii de operă”.

Nenumăratele colaborări inedite ca solistă cu diverse ansambluri folclorice din Moldova şi România au ajutat-o să participă la mai multe festivaluri internaţionale de unde mereu se întoarce cu premii importante. Printre ele:
Locul II – Categoria “Muzică Instrumentală” la concursul “Barbu Lăutaru” din Chişinău , Republica Moldova;
Premiul I – Categoria “Muzică Instrumentală” la concursul “Barbu Lăutaru”, Chişinău, Republica Moldova;
A activat ca profesor de cobză, mandolină, pian, solfegiu, dar şi ca solistă la cobză în orchestra de muzică populară “Folclor”, dirijor Petre Neamţu.

De mai bine de 10 ani locuieşte în Italia şi îşi continuă cu succes cariera muzicală, participând în continuare la diferite festivaluri şi concerte împreună cu soţul, Radu Zaplitnii, care la fel este muzician. Chiar dacă este departe de casă, nu uită de unde a pornit, iar în 2011 Radu împreună cu soţia sa Violeta au organizat un concert la Filarmonica Naţională “Serghei Lunchevici”, unde au prezentat albumul “Orient Express”, care a inclus muzică din Moldova, Argentina, Musette Francez, Jazz, Cobza Solo.

A.P. De cât timp sunteţi în Italia, cum a evoluat cariera dumneavoastră?
V.G. Iniţial am activat ca pianistă la cafenelele Florian şi Quadri, din cunoscuta piaţă San Marco, Veneţia, după care a urmat un turneu în nordul Italiei, în duet cu soţul meu, Radu Zaplitnii, iar din 2010 am început să activez ca acordeonist acompaniator pe gondolele venețiene, iar ca urmare unica soprană, sau unica femeie (de origine moldovenească care cântă serenade turiștilor din toată lumea în dialectul venețian, napoletan și, bineînțeles, cele mai faimoase cântece italiene. În paralel studiez la conservatoriu şi, desigur, dau şi concerte.

Actualmente colaborez cu teatrul din Ferrara şi Treviso, unde chiar acum muncesc în calitate de soprană în opera “Il ratto dal Serraglio” și bineînțeles serenadele pe gondolă nu lipsesc. Istoria e simplă: pasiune și profesionalism, ore şi zile în șir în a învăța să cânt corect în dialectul venețian și cel napoletan.

A.P. Care a fost primul impact în momentul când aţi ajuns în Italia? Ce v-a ajutat să treceţi peste momentele grele pe care fiecare migrant le întâmpină?
V.G. Pentru toți migranții din lume cred că este acelaşi impact. Multă răbdare și timp pentru a-i convinge pe cei din jurul tău că tu eşti mai mult decât un simplu migrant. Desigur, în afară de răbdare mai este nevoie de multă muncă şi încredere, pentru ca într-un târziu să-ți câștigi existența prin muzică. Soțul meu, Radu Zaplitnii, omul care mă susține, mă îndrumă şi care a insistat să mă înscriu la Conservatorul din Veneția, a luptat pentru mine ca sa fiu acceptată ca cântăreaţă pe gondolele venețiene, lucrează cu mine la piesele și ariile pe care le propun în public. În acelaşi timp este şi producătorul clipurilor muzicale pe care le producem.

A.P. Sunteţi în contact nu doar cu italieni, dar şi cu turişti din alte ţări. Le vorbiţi despre Republica Moldova? Ce cred ei despre ţara noastră?

V.G. Bineînțeles că turiștilor le vorbesc despre țara în care am crescut, dar de obicei încep cu poziţia geografică, pentru că nu prea cunosc unde este Moldova. Cu toate că a fost greu la început şi am fost acceptaţi nu chiar uşor în societatea gazdă, am reuşit să legăm o frumoasă prietenie ce durează în timp cu o un cântăreţ foarte apreciat în Veneția, pentru că promovează folclorul venețian – Lucio Bisutto. Împreună cu acest prieten am reuşit să realizăm un CD cu muzică italiană şi folclor veneţian. Deoarece între noi s-a creat o prietenie frumoasă, l-am invitat ne nenumărate ori în Moldova, unde a lut parte la concertele noastre, iar noi suntem extrem de bucuroşi că i-a plăcut mult ţara noastră.

A.P. Aţi dori să vă întoarceţi în Republica Moldova?
V.G. Eu cred că un artist reușește să creeze, să treacă prin foc și pară, să cadă, ca mai apoi să se ridice din nou numai când are gândul la casa părintească, la părinți și prietenii fideli din copilărie. Cu gândul, niciodată nu am plecat din Moldova. Serghei Rahmaninov nu ar fi putut scrie concertul n.2 și 3 pentru pian și orchestră dacă spiritual nu ar fi fost în Rusia.

A.P. Un gând pentru cei care vă urmăresc şi pentru cei de acasă.

V.G. Fiți pur și simplu voi înșivă. Ce nevoie aveți să fiți altcineva? Păstrați originalitatea din voi. „Ce e val, ca valul trece. De te îndeamnă, de te încearcă tu rămâi la toate rece…” A-ți găsi drumul în viață este ușor, trebuie să-ţi asculți inima și să crezi profund că ești unic pe pământ. Dacă fiecare din noi vă face ceea ce știe mai bine sa facă, totul va merge de la sine.

Aliona PURCI, Padova