Ca și în multe alte aspecte ale vieții, atunci când vorbim despre vița de vie, adevărul nu se găsește niciodată doar pe o parte. Adevărul se descoperă dintr-o gamă intermediară de nuanțe, similară cu ceea ce admirăm un pahar cu vin, când îi analizăm nuanțele cromatice.
În mod obișnuit, prețul unei sticle de vin depinde de calitatea solului, de experiența vinificatorului, de atenția acordată viței de vie, de condițiile din beciuri și de calitatea butoaielor, de perioada fermentare și procesare și încă de alți factori care ajută la determinarea nivelului de calitate al unui vin. Deși ar părea mici detalii, totul depinde de aceste detalii, de interdependența dintre ele.
Costurile pe care un producător de vin decide să le su- porte cumpărând butoaie franceze din stejar Tronquet, Allier, Limousin sau Nevers (Burgundy), de care se folosete maxi- mum trei sau patru ani, adică pe parcursul a trei sau patru recolte, apoi le aruncă sau le vinde altor producători, altor companii în formă recondiționată, vor fi inevitabil incluse în prețul final pentru consumator.
La fel, reducerea randamentului la hectar (mai puțin de 70/80 c/ha) de vie pentru a produce un must mai gustos și mai concentrat, datorită cantității, va obliga producătorul să majoreze prețul produsului final. Aceasta pentru a compen- sa incapacitatea de a se concentra asupra numarului mare de sticle care vor fi introduse pe piață.
Regiunea este deosebit de potrivită pentru cultivarea strugurilor datorită caracteristicilor sale pedoclimatice exce- lente. De exemplu, datorită structurii geologice, distribuției precipitațiilor pe parcursul anului, temperaturii, altitudinii, prezența sau absența cursurilor de apă, nivelurilor de umi- ditate sau gradului de expunere termică putem vorbi de o valoare adăugată pe care o vom regăsi în vin, exprimată în termeni de calitate, unicitate și plăcere, și pe care o inevitabil vom găsi și noi, este in pretul de achizitie. Un vin roșu care este învechit în beciuri cel puțin 50 de luni înainte de a fi pus pe piață (cum se întâmplă, de exemplu, cu Brunello di Mon- talcino DOCG și ajunge la 65 de luni pentru versiunea Riser- va) va fi un vin bogat, cu senzații complexe, arome terțiare foarte interesante, structură coaptă și puternică. Toate aceste calități vor costa producătorul o lungă așteptare, înainte de a putea începe să recupereze costurile suportate.
Reieșind din cele spuse, am putea concluziona că, fără îndoială, un vin „scump” nu poate decât să fie un vin exce- lent. Un cost semnificativ mărește statistic probabilitatea de a întâlni un vin excelent sau chiar superior, dar nu este o garan- ție de 100%. Pe de altă parte, se întâmplă adesea că prețurile modeste să ascundă surprize mari sau că mărci cunoscute și premiate să scadă cu mult sub așteptări. Cred că nu trebuie să uităm niciodată că, deși natura ne oferă materii prime, iar tendințele climatice creează condiții, întotdeauna omul, un crescător iubitor, un vinificator cu experiență și în unele ca- zuri un adevărat alchimist, este cel care transformă un simplu must într-un unic și rafinat vin, un adevărat nectar.
Până acum am vorbit despre calitatea strugurilor, unici- tatea solulu și experiența vinificației, dar nu am luat în consi- derare aspectele comerciale mai seculare; sunt costuri pe care le găsim în preț, aspectele ce țin de costurile de import (vezi de exemplu Australian Shiraz sau infamul Burgundy Pinot), costuri legate de distribuție și ambalare și, mai ales, un aspect de departe deloc neglijabil, costurile care decurg din strategi- ile si investitiile publicitare.
Putem afirma că costul este cu siguranță un indicator care trebuie luat în considerare atunci când decideți să achi- ziționați o sticlă. De exemplu, un preț prea mic poate ascunde folosirea strugurilor neselectați, condiții neadecvate în be- ciuri, timp de învechire insuficient, lipsa de valoare adăuga- tă, criterii pe care le-am menționat și care reprezintă costuri pentru cei care produc.
Sfatul este să citiți, să învățați singuri și să ascultați me- reu cu pasiune pe cei care pot fi numiți experți și cunoscători. Nu respinge niciodată un vin IGT (sau IGP) doar pentru că nu respectă DOCG sau DOC. Să nu aveți niciodată încredere orbă în evaluări și recenzii, prezente în ghidurile și publicațiile de specialitate, ci să vă bazați întotdeauna pe abilitățile dumnea- voastră de degustare (după ce le-ați învățat și instruit în mod constant), pe instinctul personal și pe sensibilitatea ta…
Pe scurt, într-un cuvânt, gustă, gustă mereu, gustă des și dacă se poate fă-o în companie, pentru că discuțiile de după discutare îți va lămuri ideile mult mai mult decât o sută de cărți la acest subiect. La sfârșitul acestui paragraf este necesar să ne amintim cum o anumită „standardizare” (sau „inter- naționalizare”) a caracteristicilor gusto-olfactive, necesare pentru a permite unui vin să se laude cu o anumită denumire mai degrabă decât cu alta, a avut drept consecință canalizarea multe vinuri excelente din categoria mai generică a „Vinului de soi” (fost Vin de masă), permițându-ne adesea să descope- rim, la vânzătorii de vinuri atenți și cunoscători, vinuri gro- zave la prețuri rezonabile.