Fondarea oraşului Reggio are loc în secolul VIII î.Hr., de coloniştii greci originari din peninsula Halkidiki în marea Egee. Regiunea a fost aleasă datorită posibilităţilor sale strategice excepţionale, ocupînd un golf deschis asupra Strîmtorii Messina, în centrul unui spaţiu deluros potrivit în mod particular pentru culturile agricole.Deşi primele localităţi populate structurate în zonă îşi au începutul în al doilea mileniu î.Hr. (acelaşi nume al oraşului precedă colonizarea elenistă), anume în perioada greacă arhaică şi clasică (sec. VI-V î. Hr.), Reggio atinge proporţiile adevăratei metropole din Magna Graecia, obţinînd un prestigiu politic şi economic internaţional. Aceeaşi Atena va încheia tratate de alianţă cu oraşul Reggio, şi în timpul regimului tiranic al lui Anaxilas, la începutul secolului V, sub stăpînirea oraşului Reggio va cădea întregul spaţiu al Strîmtorii şi regiunea vecină Zancle (astăzi Messina).Anume regimul tiranic al lui Anaxilas, care ocupă prima jumătate a secolului V, semnalează momentul de maximă splendoare politică şi economică din Reggio, care datorită alianţei cu Taranto îşi extinse influenţa sa pînă la Lucania. La moartea lui Anaxilas, după experienţa dominaţiei pitagoreice, pentru Reggio se deschise un nou sezon în politica externă prin insigna alianţei cu Atena lui Pericle. Om de stat atenian, după fondarea oraşului Thurii în anul 444 î.Hr., era interesat să extindă influenţa atică în Magna Graecia, şi alianţa cu polisul strîmtorii – de fapt cea mai bogată şi puternică metropolă a Grecilor din Occident împreună cu Siracusa – oferea posibilitatea unui cap de pod solid (chiar dacă experienţa italiotă şi siciliotă manifestă, cîteva decenii mai tîrziu, un faliment enorm al politicii externe din Atena).Secolul IV este caracterizat pentru Reggio de ciocnirea dură cu Siracusa, polisul hegemon siciliot; conflictul a semnalizat în anul 386 î.Hr., sfîrşitul independenţei oraşului Reggio, prin înfrîngerea totală şi distrugerea zidurilor oraşului. De atunci a început o perioadă lungă de decădere, îmbinată cu dominaţia romană.

Anume Roma va deveni subiectul politic mai apropiat de Reggio după declinul regimurilor tiranice din secolul IV, mai întîi prin intermediul unei serii de tratate de alianţă în funcţie anti-brettia (oraşul devine sub toate aspectele foederata) şi apoi, începînd cu anul 282 î.Hr., ca partener militar în războiul împotriva lui Pyrrhus şi în operaţiunile din Taranto. Roma, în general, se înfăţişează în Sudul Italiei în special datorită oraşului Reggio.Un rol important l-a avut sprijinul oraşului Reggio oferit Romei în timpul primului război punic combătut preponderent pe mare în apele siciliote: portul oraşului Reggio, socia navalis, a constituit un avanpost valoros pentru victoriile romane în Insulele Egadi şi la Milazzo. În perioada războiului lui Hannibal, apoi, Reggio a fost unul din puţinele centre din Italia meridională care a rezistat cu fidelitate asediului e devastării armatei cartagineze, rămînînd credincios Romei în ciuda violenţei din partea trupelor punice.La fel în timpul războiului Social, în prima jumătate a secolului I î.Hr., Reggio rămîne foarte credincioasă Romei: în marele conflict care urmăreşte asociaţii şi ciocnirile italice cum se aliază împotriva unei noi puteri hegemonice tiberiene, oraşul Strîmtorii trece în mod ferm de partea Senatului şi a poporului roman. Această fidelitate aduce oraşului Reggio titlul de municipium la finele conflictului, şi cetăţenilor din Reggio dreptul de a trăi în mod autonom şi de a-şi păstra ca limbă oficială limba greacă. În epoca augustană oraşul a suferit o reorganizare, în planul renaşterii urbanistice a peninsulei italice implementată de Octavian, şi primise numele de Rhegium Iulium (fie în cinstea lui August, fie pentru a o distinge de Rhegium Lepidi, actuala Reggio Emilia).În epoca imperială, Reggio, fără a mai trăi în luxurile secolului V, menţine totuşi o importantă înflorire economică şi o mare libertate politică (pînă în antichitatea tîrzie menţine limba şi obiceiurile tipice greceşti, obţinînd magistraturi romane); în secolul IV, devine sediul guvernatorului Regio III, care cuprindea Bruttium şi Lucania. Oraşul a fost avanpostul pătrunderii Creştinismului în Bruttium, în special datorită prezenţei lui Pavel din Tars, care se oprise aici în timp ce se deplasa de la Malta spre Roma.În epoca bizantină, Reggio revenise la o perioadă de mare prosperitate, înainte de a fi antrenată brusc în ciocnirile dintre Imperiul Roman de Răsărit, Arabii din Sicilia şi apoi noii dominatori Normanzi, care au deschis uşile epocii Medievale, lungă şi agitată.

Arheolog – Mirco Mungari