Eduard ȚUGUI – Șef Direcție Politici de Atragere a Investițiilor și Dezvoltare Industrială, Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării al Republicii Moldova
După câteva decenii de (de)localizare a producției industriale la nivel global, în care capacitățile de producție s-au mutat parțial în economiile emergente, reindustrializarea redevine prioritate strategică pentru Uniunea Europeană și statele membre ale Organizației pentru Dezvoltare și Cooperare Economică (OECD), în timp ce politici industriale complexe sunt implementate în toate regiunile lumii. Dezindustrializarea pe care a cunoscut-o Republica Moldova în cele peste trei decenii de tranziție la economia de piață a fost nefirească din perspectiva proceselor globale menționate supra și numită în teoria economică neoclasică dezindustrializare prematură – pierderea locurilor de muncă din sectorul industrial premerge și/sau nu este însoțită de creșterea Produlului Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor. – , drept pentru care reindustrializarea reprezintă un proces firesc pentru această etapă de creștere, după cum sunt providențiale politicile industriale coerente și complexe.
Contextul: creșterea și decalajele industrializării – Industria a reprezentat principalul motor de creștere economică, începând de la prima Revoluție Industrială de la confluența secolelor XVIII-XIX, și devine crucială pentru progresul socioeconomic contemporan, dovadă că industria prelucrătoare asigură până la 53% din activitățile R&D globale și este lider în dezvoltarea tehnologiilor ecologice. Raportul UNIDO pentru anul 2026 constată, totuși, o serie de dacalaje de industrializare, implicit diferența de industrializare între diferitele regiuni ale lumii, tardiva tranziție verde a indutrializării și impactul acestor decalaje asupra Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD). Datele din Figura 1, confirmă decalajele existente la nivel global, implicit dezechilibrele existente cu privire la contribuția industriei prelucrătoare la formarea PIB și la angajările în economiile moderne, precum și reflectă decalajul și mai mare în cazul Republicii Moldova.
Decalajele existente la nivel global obstrucționează în mare măsură creșterea economică și alimentează potențiale crize economice, odată ce producția și consumul sunt concentrate în diferite regiuni ale lumii, în timp ce potențialul de inovare și creștere al Republicii Moldova sunt determintate în mare măsură de evoluția industriei prelucrătoare.
Politica industrială în Republica Moldova: planificarea strategică și instrumentele conexe – Raportul Băncii Mondiale cu privire la Politica Indutsrială din 2026 recunoaște existența relației cauzale pozitive dintre politicile industriale și industrializar. Politici industriale sunt implementate în majoritatea statelor lumii, în timp ce Uniunea Europeană are dezvoltată o Strategie industrială complexă și un proiect ambițios de a crește ponderea industriei prelucrătoare până la 20% din PIB până în 2035. Programul național de dezvoltare industrială pentru anii 2024-2028 (Programul), aprobat prin HG nr. 280/2024, este principalul document de planificare strategică sectorială, care are drept scop anunțat – accelerarea tranziției verzi și digitale a industriei din Republica Moldova și dezvoltarea unui sector industrial rezilient și competitiv, integrat în piața unică europeană. Documentul identifică șase sectoare industriale prioritare – electronică; chimică și farmaceutică; mașini și componente auto; textile și îmbrăcăminte; materiale de construcții și; alimentară – și stabilește o serie de intervenții sectoriale, ancorate într-un cadru macoeconomic extins. Politicile aferente programului sunt definite în conformitate cu asumpțiile dezvoltate în cadrul a trei mari teorii ale creșterii – modelul neoclasic exogen; modelul creșterii endogene și; modelul instituționalist – , dovadă că, fiecare dintre cele trei modele are un corespondent în Obiectivele Generale ale Programului (Figura 2).
Figura 2. Obiectivele Generale ale Programului – Sursa: Programul național de dezvoltare industrială pentru anii 2024-2028, HG nr. 280/2024.
Primul Obiectiv stabilit în document este expresia modelului instituționalist – argumentează că, performanța economică este determinată de instituții (reguli, legi, organizații) – și conține acțiuni aferente de îmbunătățire a Guvernanței și modernizării instituționale, implicit îmbunătățirea cadrului legal și dezvoltarea parcurilor industriale în calitate de ecosisteme industriale.
Al doilea Obiectiv este stabilit în termenii modelului neoclasic de creștere cantitativă – care consideră producția industrială totală (Yt) în funcție de stocurile curente de capital (Kt) și forță de muncă – și conține măsuri și acțiuni care să crească stocurile de capital și muncă (Lt). Schema de ajutor regional pentru investiții, aprobată prin HG nr. 875/2024, reprezintă principalul mecanism de stimulare a investițiilor în sectorul indutrial și, pe cale de consecință, de creștere a stocului de capital.
Al treilea Obiectiv este corespondentul modelelor endogene – extinde spectrul de intervenții pornind de la premisa că, progresul tehnologic/productivitatea totală a factorilor () sunt endogene și pot constitui obiectul politicilor publice. Documentul conține o serie de măsuri și intervenții care să stimuleze inovarea și productivitatea, precum și tranziția verde a sectorului industrial din Republica Moldova.
Pentru a asigura continuitatea documentelor de planificare strategică și pentru a alinia în continuare Programul la Strategia industrială a Uniunii Europene, a fost elaborat proiectul Planului de acțiuni de implementare a Programului pentru anii 2027-2028 – proiectul a avut la bază discuțiile și recomandările setate în cadrul „Dialogului pro-industrie” organizat de către Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova și definitivat în cadrul unui Grup de Lucru reprezentativ, la care au participat inclusiv reprezentanții mediului de afaceri, mediului academic, autorităților publice și partenerilor de dezvoltare.
Concluzii – Programul și Planul de Acțiuni pentru anii 2027-2028 aferent reprezintă principalul document de planificare strategică pe termen mediu pentru dezvoltarea sectorului industrial din Republica Moldova, într-un context internațional în care majoritatea Guvernelor implementează diferite politici de stimulare a sectoarelor industriale prioritare. Angajamentele în raport cu Uniunea Europeană de aliniere a Programului la Strategia industrială europeană, în negocierile aferente Capitolului 20. Politica industrială și antreprenorială, cresc importanța documentelor de politici și a industriei prelucrătoare în Republica Moldova în cadrul pieței unice europene.