Absolventă a facultății de jurnalistică, Gutiera PRODAN s-a afirmat și a devenit cunoscută și apreciată în mediul audivuzual ca prezentatoare de emisiuni televizate, apoi producător al programului ,,Bună dimineața” de la postul de Televiziune Moldova 1. În prezent activează la postul de radio ,,Sputnik Moldova” și la Tezaur Media TV. De asemenea, a moderat mai multe evenimente cultural-artistice. Toate aceste acitvități le face cu multă dragoste și pasiune. Or, Gutiera PRODAN mai are și alte pasiuni care îi menține echilibru sufletesc și o face fericită. Călătoriile și pictură. În interviul pentru revista ,,Moldova în Progres”, se face referință la pasiunea ei pentru pictură, arta care confirmă optimismul, dragostea ei de viață și de oameni.

Mulți ani la rând ți-ai exprimat emoțiile, stările sufletești în emisiunile pe care le realizai. Or, ai descoperit că ar mai fi și alte modalități prin care să-ți descrii universul tău sufletesc. Când și în ce condiții ai descoperit că pictură completează șirul pasiunilor tale? – A fost demult. Mai bine de 10 ani. Pot să scriu o carte cum a început povestea pasiunii mele pentru pictură. Cine știe, poate vreodată se va întâmpla și asta, căci niciodată nu ar fi prea târziu să spui lumii ce îți dictează sufletul. Dar în cuvinte amintesc că am avut norocul să fiu invitată la un Simpozion de Artă care s-a desfășurat în India. Aproape o lună am fost alături de 80 dintre marii pictori ai lumii. Să fii alături de ei, aproape non-stop și să nu încerci și tu să pictezi ar fi fost imposibil. Ei nu doar mi-au povestit cu lux de amănunte din secretele lor, dar și mi-au pus pensula în mână, mi-au zis –tu poți! Nu știu ce au văzut și simțit ei atunci, dar asta a schimbat mult viața mea. Și până atunci ea era colorată cu de toate, dar ulterior viața mea a devenit super-colorată!  Cu mulți dintre pictorii întâlniți în India corespondăm și acum, ne urmărim activitățile, ne invităm la expoziții.    

În această perioadă de timp, probabil, ai reușit să conștientizezi în ce perioade de timp vine inspiția, ce anotimp sau segment al zilei ete mai propice pentru pictură – Pictez doar atunci când sunt într-o conexiune totală cu Universul și asta nu e o frază spusă de dragul că sună bine. Așa e! Pot să nu pictez luni întregi. S-a întâmplat să nu pun mâna pe pensulă și câte o jumătate de an  și apoi să stau săptămâni întregi nopțile în compania culorilor. Fără un anumit motiv. Pictez doar atunci când îmi vine o sete nebună de a picta. E o pasiune care te face altfel. Pictura e ecoul trăirilor mele sufletești, asemeni viselor trăite sau care se doresc a fi trăite. Inspirația vine pe neașteptate. Nu o chem niciodată, vine pe nepusă masa, dar e binevenită mereu.

Deci, fiecare tablou, pe lângă gama de culori, conține și expresia unei game de emoții, trăiri sufletești. Au fost cazuri când după ce un tablou a fost finisat, ai dorit să pictezi altfel, să revii la el pentru a-l retușa? – Foarte des. Uneori, unul și același tablou poate fi pictat și repictat de zeci de ori și, paradoxul este că anume acele tablouri sunt mai pline de sens, de încărcătură divină. De fapt, contează foarte mult pe ce axă emotivă ești atunci când pictezi. Uneori plămădești un tablou cu senzația unui vânt de primăvară, alteori, te lamentezi în migala fiecărui detaliu pe care îl așterni pe pânză. Nu am pictat niciodată pentru că trebuie să pictez. Eu nu trăiesc din vânzarea tablourilor, am o profesie care este remunerată și îmi asigură existența fizică, pictura vine ca o stare divină. De multe ori îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta. Recunosc că e doar meritul lui, mă minunez și eu deseori de rezultat. Chiar zic în glas- Doamne, știu că tu o faci, că eu nu am de unde ști asta!

Culorile ar reprezenta, într-un fel, starea interioară, vibrațiile sufletești. Cum explici selectarea culorilor. Le alegi după anume criterii și cum cel care admiră tablourile ar putea constata că s-au potrivit culorile? – Nici nu încerc să explic. Să explice profesorii la cursurile de pictură! Eu mă conduc de intuiția mea, iar ea nu a dat greș niciodată. Apropo, acum mai bine de 5 ani, pe când lucram la Moldova 1, cunoscutul pictor Iurie Matei a venit special într-o zi și mi-a zis- Gutiera, nu știu cât timp vei dori să mai faci televiziune, dar pictura să nu o lași niciodată, pentru că ceea ce faci tu, în Moldova nimănui încă nu-i reușește. În tablourile tale, culorile care, conform criteriilor nu au ce căuta una lângă alta, la tine, parcă sunt anume de acolo. Parcă sunt născute să stea acolo. Nu știu cum se întâmplă. Mă bucur că lumea simte dragostea pe care eu o pun în fiecare tablou. Când pictez am senzația de zbor. Toată planeta e a mea. Mă contopesc cu feeria lumii și sunt parte a acestui univers magnific. Îmi dau seama că sunt o mare norocoasă, toată viața fac ceea ce-mi place și mă regăsesc în toate activitățile și pasiunile mele.    

Poate greșesc, dar am constatt că florile prevalează în tablourile tale. Așa este? – Nu o fac special. Pot picta și altceva – oameni, munți, mare, copaci… Dar floarea este percepută de mintea mea ca simbol al sublimului, al sensibilității, al frumosului. Floarea este asemeni gurii de aer fără de care nu poți exista. Apropo, eu în 99,9 cazuri dăruiesc flori în glastră. Mie îmi e jale să le rup, pentru mine ele sunt ca ființele vii pe care trebuie să le admiri, dar nu să le duci la perzanie. Și în tablourile mele florile sunt împrăștiate haotic, ele zboară și foarte rar stau cuminți în vaze. Sunt omul luminii care prețuiește viața. Ș nu doar a omului. 

Să înțeleg că pentru a picta flori, ai nevoie de decor natural special. Ai un anumit loc unde îți place să pictezi? – Eu pictez acasă. Ziua sunt implicată în mai multe activități, dar noaptea îmi permit luxul că comunic cu Lumina și Culoarea în liniște și pace. E starea de echilibru care mă face puternică și invincibilă. Trebuie să-ți asculți inima și atunci găsești răspunsuri.