Alex ROITMAN – Sunt Fascinat de “Puterea Cuvântului”

Alex ROITMAN – Sunt Fascinat de “Puterea Cuvântului”

Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Statul Israel, Alex ROITMAN, după ce în anul 2024  a lansat cartea “Evreii din Basarabia: Cine sunt ei?”, o analiză bazată pe studii ştiinţifice făcute pe parcursul a peste zece ani, acum propune cititorilor primul său roman  “Operațiunea Cartouche”?

Domnule Alex Roitman, când și în ce context a apărut idea romanului ,,Operațiunea Cartouche”? A fost un impuls spontan sau rezultatul unei acumulări îndelungate? Am dat cândva peste mottoul laureatei americane a Premiului Nobel pentru Literatură, Toni Morrison: „Dacă există o carte pe care vrei să o citești, dar care încă nu a fost scrisă, atunci trebuie să o scrii tu.” Aceasta ar fi prima motivație. Dintotdeauna, citind autori consacrați din diferite perioade istorice, dar și contemporani, inclusiv din Republica Moldova, am fost fascinat de puterea cuvântului. O carte, în doar câteva clipe, te poate transporta în locuri, epoci și evenimente îndepărtate; te poate face fericit, trist sau îngândurat, te poate provoca la acțiune sau, dimpotrivă, te poate opri din ceea ce faci. Această particularitate a rândurilor paralele de litere negre, atent așezate pe o pânză albă, care te pot face să trăiești orice emoție, are ceva divin. Dacă ar fi să privesc retrospectiv, am mers mereu spre această realizare. Ideea scrierii unei cărți mocnea în mine de foarte mult timp. Publicarea primei mele lucrări, „Evreii din Basarabia: cine sunt ei?”, scrisă pe baza tezei mele de doctorat, a avut un caracter spontan. Într-o discuție cu conducătorul meu științific, domnul profesor Ion Gumenâi, i-am spus că ar fi bine dacă aș putea publica o monografie pe subiectul evreilor; dumnealui m-a încurajat și m-a ajutat să fac acest pas. Romanul, însă, a fost un vis purtat ani la rând — un proiect la care am lucrat cu perseverență, studiind metodic materiale istorice și scriind timp de aproape trei ani. În cele din urmă, acest vis a devenit o dorință împlinită, transformată în realitate.

Experiența Dumneavoastră diplomatică a avut un impact în conturarea acestui roman?  Ați simțit trecerea de la limbajul diplomatic la cel literar? Indubitabil, subiectul diplomatic se regăsește în roman și străbate întreaga narațiune. Nu m-am putut abține să scriu despre ceea ce cunosc atât de bine. Aveți perfectă dreptate: după un timp, limbajul diplomatic devine un „defect” profesional, iar depășirea acestui impediment este extrem de dificilă, mai ales că aveam deja și experiența scrierii în manieră științifică. Pentru a mă putea transforma, am întrebat unul dintre scriitorii contemporani pe care îi cunoșteam ce face atunci când nu reușește să scrie în felul în care își dorește. Mi-a mărturisit că citește alți scriitori care scriu bine. Am procedat întocmai: am citit cărți care m-au inspirat, în mare parte opere de ficțiune. La început, am încercat pe cât posibil să evit dialogurile în roman; îmi era chiar frică de ele, recunosc. Însă, la un moment dat, am citit un interviu al unei tinere scriitoare din Republica Moldova, care vorbea despre aceeași reținere și despre felul în care a depășit acest „handicap”. Astfel, am găsit și eu forța interioară de a dialoga cu personajele, de a le reda cele mai profunde gânduri și trăiri prin intermediul dialogului. A fost, fără îndoială, o experiență transformatoare pentru mine.

Titlul romanului  sugerează o intrigă complexă.  Ce simbolizează „Cartouche” în structura romanului? Fără a face un spoiler prea mare, titlul romanului – operațiunea „Cartouche” – este rodul unei invenții literare, este o ficțiune autentică, fiind denumirea fictivă a unei operațiuni speciale a serviciilor secrete pentru eliminarea fizică a unui actor diplomatic important din dialogul politico-diplomatic dintre Federația Rusă și Republica Islamică Iran, în scopul manipulării unor realități geopolitice actuale. Cartouche-ul, în acest roman, este o bijuterie foarte populară pentru turiștii care călătoresc în Egipt. Dar aș vrea să las intriga nealterată pentru cititori, ca ei să descopere rolul acestei bijuterii în roman, de sine stătător.

În ce măsură romanul reflectă realități geopolitice contemporane? După cum s-a exprimat jurnalistul celui mai citit cotidian israelian „Yisrael Hayom” și analistul politic, Ariel Bulștein, care a lecturat manuscrisul cărții mele înainte de a fi publicată: „Atunci când sunt descrise coliziunile din Orientul Mijlociu, se obișnuiește să se spună că realitatea depășește orice ficțiune. Iar acest roman merge în pas cu cea mai incredibilă realitate”. Romanul prezintă o referință istorică la Revoluția Islamică din Iran din anul 1979, explicând, într-o formă artistică, cauzele și consecințele acelor evenimente decisive pentru actualitatea întregii regiuni, aducând cititorul spre zilele noastre și coliziunile care au loc astăzi. Rezumând, romanul reflectă trecutul și îl descifrează prin prisma realităților geopolitice actuale; cu alte cuvinte, pe măsură ce analizăm trecutul Republicii Islamice Iran, al Revoluției Islamice și rolul său în mozaicul regiunii, înțelegem prezentul context internațional și deslușim viitorul acestei lumi în continuă schimbare.

Personajele romanului sunt inspirate din realitate sau sunt în totalitate ficționale? Probabil, nu există nimic mai real decât ficțiunea. Dar, dacă e să vorbim serios, orice coincidență cu persoane sau nume reale este pur întâmplătoare. Desigur, toate personajele – de la ambasadorul Republicii Islamice Iran în Federația Rusă și până la sora medicală dintr-un spital pentru tratarea cancerului din orașul turc Bursa – sunt rodul imaginației mele, dar nu putem ignora nici faptul că orice scriitor își cultivă personajele, trăsăturile și destinele lor din realitatea cu care se confruntă în viața de zi cu zi.

Există un personaj în care v-ați regăsit cel mai mult ca autor? În opinia mea, eu lipsesc cu desăvârșire dintre personajele romanului. Dar sunt în conflict de interese cu această întrebare. Probabil că cei care vor citi romanul și mă cunosc destul de bine ar putea oferi un răspuns mai calificat, fără a fi influențați, în comparație cu mine, de apartenența la această narațiune.

Ce mesaj ați doriți să transmiteți cititorilor prin intermediul narativelor personajelor din acest roman? Istoria se repetă, este ciclică sau, dacă vreți, se dezvoltă pe spirală și readuce dileme generaționale, în medie, la fiecare 50–100 de ani, cerând implicit o schimbare. În mare parte, omenirea se confruntă cu aceleași întrebări fundamentale, încercând să ofere unele răspunsuri empirice, reieșind din realitățile sale cotidiene. După părerea mea, anume acum ne aflăm cu toții în fața acestei etape de schimbare societală profundă, punându-ne o sumedenie de întrebări și căutând răspunsuri. Principalele întrebări sunt: rolul, rostul și locul nostru în evenimentele globale; corectitudinea convingerilor noastre personale, religioase, morale și de alt ordin; dacă prietenia, dragostea și încrederea în aproapele tău sunt o constantă sau o efemeritate, ș.a.m.d. Așadar, personajele din acest roman vin să răspundă la toate aceste întrebări, provocându-ne iar și iar la o reevaluare a vieții și a valorilor noastre statornice.