Importurile de îngrășăminte în Republica Moldova în cifre

Importurile de îngrășăminte
în Republica Moldova în cifre

În Republica Moldova, importurile de îngrășăminte minerale din perioada 2022 până în prezent au cunoscut urcușuri și coborâșuri. Statisticile arată că, similar altor state europene, consumul de îngrășăminte a scăzut din 2024, însă paradoxal producțiile agricole nu s-au prăbușit proportional, în condițiile păstrării aceluiași nivel de precipitații.

Din perspectiva volumelor și a prețurilor, piața moldovenească a îngrășămintelor minerale a traversat o perioadă de ajustare structurală între 2022 și 2025. În 2022, Moldova a importat 191,8 mii tone de îngrășăminte, la un preț mediu de 16,44 lei/kg- preț înalt rezultat din impactul direct al crizei gazelor și al tensiunilor geopolitice. Anul următor, 2023, a marcat revenirea volumelor mari– până la 272,1 mii tone, în creștere cu peste 40% – concomitent cu o scădere a prețului mediu la 11,96 lei/kg. Astfel, în 2023, pe fondul relaxării presiunilor logistice și al recalibrării lanțurilor comerciale, fermierii din Moldova au avut ocazia să importe o cantitate mai mare de îngrășăminte. În 2024 importurile au început să coboare- până la 209 mii tone, cu 23% mai puțin ca în 2023 iar prețul mediu a scăzut și mai mult, la 8,65 lei/kg, atingând cel mai mic nivel din ultimul ciclu de cinci ani. În primele nouă luni ale anului 2025, s-au importat la 153 mii tone, cu un preț mediu ușor în creștere, la 9,94 lei/kg. Totuși cea mai mare parte a importurilor are loc în februarie- aprilie, prin urmare putem concluziona că în 2025 ritmul lent continuă. Combinația – volum redus dar preț scăzut – este un semnal al pieței saturate și a unei atitudini mai prudente a fermierilor, care au cumpărat pentru necesități și nu pentru stocare. Dinamica generală arată clar că, după șocul inflationist din anul 2022 și boomul cantitativ din 2023, piața îngrășămintelor din Moldova a intrat într-o fază de consolidare, în care prețurile se echilibrează, iar deciziile de achiziție devin mai raționale și mai orientate spre eficiență tehnologică.

Un alt element care merită subliniat în contextul actual este faptul că scăderea importurilor de îngrășăminte minerale reflectă, în egală măsură, lipsa de lichidități din sectorul agricol și prudența tot mai mare a fermierilor în planificarea investițiilor sezoniere. În Republica Moldova, la fel ca în întreaga regiune a Bazinului Mării Negre, fermierii au resimțit o comprimare a fluxurilor de numerar după doi ani de costuri ridicate și marje reduse, ce i-a determinat să-și schimbe comportamentul de achiziție. Mai mult ca atât, pentru 2024, reducerea volumelor a fost legată și de o decizie calculată de a amâna cumpărările până după toamnă, când devine mai clar dacă anul agricol va fi secetos sau roditor.

Analizând structura importurilor de îngrășăminte minerale în Republica Moldova din perioada 2022 – 2025, se conturează o dinamică diferităa preferințelor fermierilor în funcție de condițiile economice și agrotehnice ale fiecărui an. În 2023, ureea a dominat importurile, atingând un nivel record de circa 68,9 mii tone, urmată de îngrășămintele complexe NPK și de nitratul de amoniu- o orientare către fertilizanți cu conținut ridicat de azot, preferați în anii cu potențial ridicat de producție. În 2024, structura s-a modificat: nitratul de amoniu a devenit principalul produs importat (peste 41 mii tone), urmat de amofos/sulfoamofos și amestecuri de uree cu nitrat de amoniu. Preferința respectivă a subliniat adaptarea fermierilor la condițiile economice mai prudente și la nevoia de eficiență în aplicarea azotului. În primele nouă luni ale anului 2025 se observă o altă schimbare de trend – amofosul și sulfoamofosul s-au poziționat pe primul loc, cu peste 41,5 mii tone, fiind urmate de nitratul de amoniu (28,4 mii tone) și uree (24 mii tone). Structura din anul curent denotă o orientare treptată spre îngrășăminte fosfatice și complexe, utilizate preponderent în pregătirea solului pentru toamnă și primăvară, dar și o preferință pentru produse care asigură un aport mai echilibrat de nutrienți.

Cantitatea îngrășămintelor importate
în Republica Moldova, tone

În termeni valorici, în anul 2024, valoarea totală a importurilor s-a ridicat la circa 1,81 miliarde lei, în scădere pronunțată față de cele peste 3,25 miliarde lei din 2023, pe fondul reducerii prețurilor internaționale și al diminuării volumelor. În primele nouă luni ale anului 2025, valoarea importurilor a atins deja 1,52 miliarde lei, ce indică o ușoară revenire a activității comerciale.

Valoarea importurilor de îngrășăminte
în Republica Moldova, mii lei (TVA taxe incluse)

Companiile care ocupă locurile de top în distribuția îngrășămintelor în Moldova sunt prezentate în clasamentul valorii achitate la importul fertilizanților minerali de bază. În perioada ianuarie–septembrie 2025, primele cinci companii importatoare concentrează 63,4% din valoarea totală a importurilor, cumulând 949 milioane lei dintr-un total de 1,496 miliarde lei. Astfel, în primele 3 trimestre 2025, liderul pieței este compania

„Carvidon-Trade” SRL, care a înregistrat importuri în valoare de 283,5 milioane lei, urmată la o distanță foarte mică de „Fertistream-TRM” SRL, cu 283,2 milioane lei, cele două companii situându-se practic la același nivel valoric. Pe locul trei se poziționează „Piramida-Market” SRL, cu 142,7 milioane lei, în timp ce

„Agrostoc” CI ocupă locul patru, cu 126,6 milioane lei, urmată de „Bioprotect” SRL, care completează topul primilor cinci importatori cu 113,5 milioane lei.

Valoarea importurilor îngrășămintor de bază*
în Republica Moldova, mii lei, TVA taxe incluse

*Asortimentul de bază a îngrășămintelor importate- Amofos/Sulfoamofos, Nitrat de amoniu, Uree, NPK, Sulfat de amoniu, Amestec de uree și nitrat de amoniu, Monoamoniu fosfat.

Structura originilor îngrășămintelor minerale importate în Republica Moldova în perioada 2022 – septembrie 2025 arată că majoritatea îngrășămintelor provin din materii prime sau produse fabricate în Federația Rusă, chiar dacă livrările efective pot fi realizate prin intermediari sau rute comerciale diferite. Astfel, 64% din volumul total al îngrășămintelor importate are origine rusă, ce confirmă dependența structurală a pieței moldovenești de îngrășămintele rusești.

Pe locul al doilea ca origine se află Bulgaria, cu o pondere de 7%, urmată de Turkmenistan și Azerbaidjan, fiecare cu câte 4%, și de Grecia, cu 3%. În total, aceste cinci origini însumează 83% din totalul îngrășămintelor importate de Republica Moldova în ultimii patru ani. Analizând structura pe produse, se observă că îngrășămintele complexe NPK (148 mii tone), amestecurile de uree cu nitrat de amoniu (82,8 mii tone) și nitratul de amoniu (70,6 mii tone) provin în proporție covârșitoare din surse rusești, în timp ce Bulgaria furnizează preponderent nitrat de amoniu, iar Turkmenistanul și Azerbaidjanul sunt principalele origini ale ureei.

Prin urmare, cu toate că Republica Moldova a diversificat parțial portofoliul de origini, prin includerea unor surse alternative din Asia Centrală și Europa de Sud, dependența de materiile prime rusești rămâne ridicată, iar reziliența logistică a lanțului de aprovizionare depinde de evoluțiile geopolitice și comerciale din regiunea Mării Negre.

Originea importurilor
unor îngrășăminte minerale de bază
în Republica Moldova, perioada ianuarie 2022
septembrie 2025, tone

Importurile de fertilizanți se reduc,
dar agricultura Moldovei își păstrează randamentele

Reducere vizibilă a importurilor de îngrășăminte în anul 2024 se explică prin constrângerile de lichiditate, dar și prin comportamentul strategic al fermierilor din Republica Moldova și din întreaga regiune a Bazinului Mării Negre, care preferă să amâne achizițiile majore de îngrășăminte până după finalizarea sezonului agricol de toamnă. Astfel, fermierii așteaptă să vadă dacă anul agricol se dovedește secetos sau roditor înainte de a decide nivelul investițiilor pentru recolta următoare.

Totuși, utilizarea îngrășămintelor pare de a începe să se optimizeze. Fermierii învață să facă mai mult cu mai puțin. De ce recoltele au rezistat scăderii cantității de îngrășăminte aplicate? Pentru Moldova în 2024, importurile de fertilizanți minerali au scăzut cu 23%, pe când producția agricolă (deși a fost slabă) a scăzut într-o proporție mai mica- cu 15% comparativ cu 2023. În anul 2025 îngrășămintele se importă într-un ritm chiar mai lent decât în 2024, iar recoltele sunt și se așteaptă a fi bune. Spre exemplu, dacă să analizăm rapița- cel mai mare consummator de inputuri- aici producția a fost una record de 300 mii tone.

Faptul că producția agricolă nu a scăzut drastic odată cu reducerea îngrășămintelor se datorează unor factori agronomici și tehnologici. În primul rând, solurile funcționează ca o „zonă tampon” de nutrienți datorită fertilizărilor masive din anii precedenți. Multe terenuri agricole din Moldova au fost fertilizate intens în trecut, acumulând rezerve de substanțe nutritive. Chiar dacă fermierii au diminuat dozele în ultimii ani, culturile au

continuat să se hrănească din aceste rezerve, mai ales din elemente puțin mobile precum fosforul. Fosforul, de pildă, se deplasează destul de încet prin sol – de ordinul milimetrilor pe an – și rămâne disponibil plantelor pe durata a câțiva ani. Așadar, un teren fertilizat abundent anterior poate susține 2-3 cicluri de producție fără inputuri noi masive.

În al doilea rând, unii fermieri, mai ales cei mari, au început treptat să devină mai eficienți în utilizarea fiecărui kilogram de îngrășământ aplicat. Practicile agricole moderne includ gestionarea mai precisă a fertilizării, folosind analize de sol și tehnologii de aplicare localizată. Pe timpuri, o parte importantă din îngrășăminte nu ajungea să fie absorbită de plante – azotul se putea pierde prin levigare în adâncimea solului sau prin evaporare sub formă de gaze (în special la utilizarea ureei), iar fosforul se bloca în compuși insolubili dacă solul era prea acid sau prea bazic. Specialiștii estimează că, în mod tradițional, doar circa 50% din azotul aplicat și 20% din fosfor erau efectiv preluate de culturi, restul rămânând nevalorificat .

Nu în ultimul rând, progresul tehnologic agricol a diminuat dependența strictă de îngrășăminte chimice. Randamentul culturilor este rezultanta multor verigi tehnologice, iar inputurile mai mici sunt compensate prin alte mijloace de optimizare. Au intrat în joc soiuri și hibrizi noi, mai performanți, care valorifică mai bine resursele din sol. De asemenea, practici precum rotația eficientă a culturilor, lucrările conservative ale solului, controlul integrat al dăunătorilor și irigațiile (acolo unde sunt disponibile) contribuie la menținerea recoltelor.

Perioada 2022–2025 a fost marcată de fluctuații ale prețurilor la îngrășăminte, un factor cheie care a dictat și volumul importurilor. Din fericire, din anul 2023 a început o oarecare relaxare a prețurilor: pe piața internațională, îngrășămintele azotoase au scăzut ca preț la ~13,11 lei/kg (rămânând totuși peste nivelul pre- criză). Iar în 2024 s-a ajuns chiar la o normalizare aproape completă, cu prețuri comparabile sau chiar ușor sub cele din 2021 (ureea și azotatul de amoniu coborând spre 9-10 lei/ kg, nivel nemaiîntâlnit de la începutul crizei). Pentru fermieri însă, doi ani de inputuri exorbitant de scumpe au lăsat urmări. Situația a evidențiat un adevăr dureros: în agricultură, marjele de profit rămân mici, iar dacă prețurile inputurilor cresc mult mai repede decât prețurile de vânzare ale recoltei, fermele pot opera în pierdere chiar și la producții bune. Ca rezultat, ponderea costurilor cu fertilizanții în cheltuielile totale ale unei gospodării a urcat vertiginos – de la valori istorice de 15-20% spre niveluri ce au depășit adesea 30-35%.

Situația din Republica Moldova în privința îngrășămintelor se înscrie într-un tablou mai larg, specific Europei Centrale și de Est, dar cu particularități locale. Fermierii moldoveni au acces mai dificil la îngrășăminte comparativ cu omologii lor din țările vest-europene, atât din considerente financiare (putere de cumpărare mai redusă, subvenții agricole limitate), cât și logistice. În perioada 2022–2024, Moldova și-a diversificat sursele de aprovizionare, importând îngrășăminte din 44 de țări, însă primele 5 țări furnizoare acoperă încă 85% din necesar . Această concentrare implică și riscuri: dacă un furnizor major – cum este Rusia, tradițional principalul exportator de fertilizanți spre Moldova – își reduce livrările, piața locală resimte imediat un deficit și prețurile pot escalada.

Per ansamblu, accesibilitatea la îngrășăminte în Moldova rămâne sub media UE, ceea ce se traduce prin costuri de producție mai ridicate pe hectar pentru fermierii noștri. Toate dificultățile locale sunt amplificate de contextul european. Agricultura din UE se confruntă astăzi cu o criză a costurilor: nu doar îngrășămintele, dar și motorina, energia electrică, furajele, pesticidele – toate s-au scumpit în ultimii ani. Însă prețurile de vânzare ale recoltelor sunt stabilite pe piețe globale, unde fermierii din afara Europei (America, Asia, etc.) concurează adesea cu costuri de producție mai mici. Rezultatul este o presiune enormă asupra competitivității exploatațiilor europene. Se ridică astfel o întrebare strategică: poate supraviețui agricultura arabilă europeană pe termen lung, dacă inputurile continuă să fie mult mai scumpe aici decât în alte regiuni ale lumii, iar politicile nu compensează diferența? Observatorii din industrie atrag atenția că asistăm la o problemă sistemică: la prețuri globale similare pentru grâu sau porumb, fermierii din Bazinul Mării Negre ajung în pragul falimentului, în timp ce cei din alte țări nu – semn al unui decalaj de cost structural.

În pofida acestor provocări, sectorul agricol din Republica Moldova încă dă dovadă de reziliență și spirit de adaptare. Fermierii înțeleg că vechiul model, bazat pe cantități mari de îngrășăminte ieftine, sar putea să nu mai revină curând. Prin urmare, se orientează către strategii noi de fertilizare mai eficiente și mai

sustenabile. Una dintre tendințe este creșterea folosirii îngrășămintelor complexe cu formulări adaptate (de tip NPK cu adaos de microelemente), care și-au dovedit eficacitatea în ultimii ani – importurile acestor îngrășăminte mixte au rămas ridicate chiar și când cele azotoase simple au scăzut. Tehnologiile de precizie devin și ele tot mai accesibile – de la drone care identifică exact zonele ce necesită fertilizare suplimentară, până la tractoare dotate cu GPS ce aplică doze variabile, toate contribuie la creșterea randamentului per kilogram de îngrășământ administrat.

La nivel macro, este de așteptat ca piața tradițională a îngrășămintelor chimice din Moldova să se contracte treptat în următorul deceniu. Țintele de mediu care se introduce inclusive în țara noastră vor limita cantitativ consumul de fertilizanți convenționali, încurajând alternativele eco-friendly. În același timp, dacă prețurile vor rămâne volatile, fermierii vor continua să fie prudenți și să cumpere doar strictul necesar, eventual stocând în anii ieftini pentru a trece peste anii scumpi.

Ultimii ani au adus lecții importante pentru sectorul agricol moldovenesc. Fluctuațiile importurilor de îngrășăminte între 2021 și 2025 au reflectat nu doar probleme de moment, dar și un proces de transformare: fermierii au învățat să fie mai precauți, mai atenți la raportul cost-beneficiu și mai deschiși la metode noi. Fermierii au dreptul la un preț corect, traderii la un câștig cinstit, iar statul la o taxă echitabilă — doar acest echilibru poate asigura o agricultură funcțională și sustenabilă în Republica Moldova.