Agricultura Moldovei. Caracteristicile de bază

Agricultura reprezintă unul dintre pilonii fundamentali ai economiei Republicii Moldova. Acest sector contribuie cu aproximativ 8-10 % la Produsul Intern Brut (PIB) al țării.

Dinamica contribuției agriculturii la PIB-ul Republicii Moldova (2018–2023)

Conform datelor Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova (BNS), în anul 2022 aproximativ 30% din populația aptă de muncă, adică peste 700.000 de persoane, era ocupată în sectorul agricol. Aceasta reprezintă 30,3% din totalul resurselor de muncă ale țării, unul dintre cele mai mari procente înregistrate în rândul țărilor europene. În comparație, în economiile mai dezvoltate, precum Germania, Franța sau Polonia, ponderea populației active ocupate în agricultură este mult mai mică, situându-se sub 5-10% din forța activă de muncă. Datele evidențiază o ușoară scădere a ponderii populației ocupate în agricultură în perioada 2018– 2021, urmată de o creștere minoră în 2022. Această fluctuație se atribuie factorilor precum migrația forței de muncă, condițiile economice generale și schimbările în structura pieței muncii.

Tabel: Evoluția ponderii populației ocupate în agricultură în Republica Moldova (2018–2022)

Deși în 2022 sectorul agricol angaja 30,3% din populația activă, acesta rămâne dominant în comparație cu țările europene mai dezvoltate, unde agricultura ocupă un procent mult mai redus. În contextul Republicii Moldova, acest nivel reflectă dependența ridicată de sectorul primar. În Republica Moldova, agricultura rămâne pilonul principal al ocupării forței de muncă în zonele rurale. Aproximativ 70-80% dintre locuitorii satelor depind de sectorul agricol, fie direct, fie prin activități conexe, precum procesarea produselor agricole, industria agroalimentară sau transporturile. Datele arată că aproape 60% din populația țării locuiește în mediul rural, iar majoritatea acestora își câștigă existența prin activități agricole. Lipsa alternativelor de angajare în alte sectoare economice în zonele rurale limitează diversificarea pieței muncii, consolidând agricultura ca principala sursă de venit pentru locuitorii satelor. Conform datelor Biroului Național de Statistică, în 2022, produsele agricole au reprezentat aproximativ 40% din volumul total al exporturilor Republicii Moldova. Acest lucru înseamnă că aproape jumătate din încasările valutare ale țării provin din vânzarea produselor agricole pe piețele externe. De exemplu, în 2022, exportul de produse agricole a generat încasări de peste 1,5 miliarde USD, sumă ce include atât veniturile directe din vânzarea produselor agricole, cât și din procesarea și ambalarea acestora, care sunt exportate cu valoare adăugată.

Tabel: Exportul produselor agricole valoric (2022)

Aceste exporturi reprezintă o sursă considerabilă de rezervă valutară pentru țară, contribuind la menținerea stabilității leului moldovenesc. De asemenea, sectorul sprijină finanțarea comerțului exterior și ajută la reducerea deficitului balanței comerciale. În ultimele decenii, se observă o tendință generală de instabilitate climatică crescută, ceea ce generează riscuri pentru sectorul agricol din Moldova. Secetele au devenit unul dintre cele mai frecvente riscuri climatice pentru agricultură, în special în perioada verii. Astfel, în ultimii 10 ani, în mod repetitiv se atestă secetă în perioada verii.

Pierderile de recoltă din cauza secetelor pe ani

Riscurile climatice reprezintă un factor important și inevitabil care influențează agricultura din Moldova. Fenomenele meteorologice extreme, precum secetele, ploile abundente, înghețurile și zilele caniculare de vară, reduc randamentele culturilor și sporesc pierderile economice. Odată cu schimbările climatice, se preconizează o intensificare a acestor riscuri în viitor. Pentru a minimiza daunele, este inevitabilă investirea în măsuri de adaptare, cum ar fi îmbunătățirea gestionării resurselor de apă și implementarea unor tehnologii agricole moderne.

Aceste măsuri vor ajuta la creșterea rezilienței sectorului agricol în fața schimbărilor climatice și la protejare de impactul acestora. Una dintre problemele esențiale cu care se confruntă agricultura Moldovei este productivitatea scăzută a muncii și îmbătrânirea tehnologiilor. Acești factori influențează direct eficiența sectorului agricol, veniturile fermierilor și competitivitatea produselor moldovenești pe piețele interne și externe. Productivitatea muncii în agricultura Moldovei este mai mică decât în alte țări europene, ceea ce se datorează în principal tehnicii învechite, nivelului scăzut de automatizare și calificării insuficiente a lucrătorilor. Compararea indicatorilor de productivitate între Moldova și câteva țări vecine scoate în evidență amploarea acestei probleme. Una dintre principalele cauze ale scăderii productivității în agricultura Moldovei este îmbătrânirea tehnicii agricole. Utilizarea echipamentelor vechi și depășite crește riscul de defecțiuni frecvente, ce duce la pierderi de timp și eficiență în activitățile agricole.

Vârsta medie a tehnicii agricole în diferite țări (2020)

În Moldova, tehnica agricolă este adesea folosită până la limita duratei sale de viață, ceea ce afectează performanțele și crește riscul de avariere. Situația dată subliniază necesitatea de a investi în modernizarea parcului de utilaje pentru a crește productivitatea și a reduce costurile de întreținere.

Strategii de Optimizare a Costurilor în Agricultura din Moldova: Provocări și Soluții

Din anul 2022 costurile în agricultură au luat avânt fiind împinse creșterea prețului la gaze și carburanți, care stau la baza producției de îngrășăminte și pesticide, a inflației galopante, precum și a majorării salariilor, într-un ritm mai înalt decât avansarea productivității muncii. Deși reducerea ulterioară în 2023- 2024 a prețului la îngrășăminte și pesticide cu o rată de circa 30% au aplanat parțial situația, costurile în agricultură continuă în prezent să fie ridicate, iar fiind la pachet cu o reducere de recoltă în medie cu 10- 15% în acest sezon, precum și nivelul insuficient de preț de realizare determină fermierii să utilizeze mai econom resursele de care dispun. Astfel, în sezonul actual, costurile de întreținere a unui hectar de teren semănat cu culturile cerealiere și oleaginoase tradiționale variază între 10 000- 17 600 lei/ha.Cea mai mare pondere a acestor costuri- de la 35 la 55% constituie mijloacele de producție- materialul semincier, îngrășămintele și pesticidele. Anual, valoarea importurilor acestor produce atinge o sumă totală de 5 – 6 mlrd. lei. Cantitativ, importurile de îngrășăminte ajung la 180-200 mii tone anual, ce acoperă doar pe jumătate necesarul de îngrășăminte al țării (400- 450 mii tone). Pentru a face economii, fermierii utilizează mai puține îngrășăminte în raport cu cerințele fișelor tehnologice. Astfel în valoarea costului de întreținere a unui hecatr de teren agricol semănat cu culturi cerealiere sau oleaginaose îngrășămintele minerale ating 1500- 3650 lei/ha sau 15-20%. Totodată, există careva practici pentru eficientizarea investițiilor în îngrășăminte. Prin analiza chimică a solului, are loc identificarea nivelurilor de nutrienți și deficiențele specifice. Acest lucru permite utilizarea îngrășămintelor doar acolo unde este necesar, fără aplicare excesivă. Un alt avantaj al analizei solului este aplicarea variabilă a îngrășămintelor în funcție de caracteristicile diferitelor parcele (de exemplu, fertilitate, textură, pH). Fermierii din Moldova întâmpină dificultăți în optimizarea costurilor pentru îngrășăminte minerale, în principal din cauza nerespectării asolamentului. Introducerea leguminoaselor, precum soia sau mazărea, care fixează azotul din atmosferă în sol, reduc necesarul de fertilizanți chimici pentru culturile următoare. O planificare eficientă a aasolamentului, prin alternarea cerealelor cu oleaginoasele, vor contribui la menținerea fertilității solului, precum și la scăderea costurilor de producție pe termen lung. Cât despre pesticide, aici se atestă situația în care fermierii adesea tind să opteze pentru produse de brand intens promovate, deși prețurile acestora sunt exagerat de ridicate. Cu toate că preparatele respective pot asigura rezultate excelente atunci când sunt utilizate corect, multe dintre ele sunt aplicate fără respectarea recomandărilor tehnologice sau fără o evaluare riguroasă a raportului cost-beneficiu. În același timp, alternativele mai accesibile existente pe piață, care oferă performanțe similare, sunt trecute cu vederea din lipsă de informare. Această combinație de decizii duce la creșterea costurilor de producție și la diminuarea profitabilității fermierilor. Astfel, costurile de prelucrare cu pesticide a unui hectar de teren variază în intervalul 1000- 3500 lei/ha, ce la un teren de 50 ha va genera un cost total 50 000- 175 000 lei. Lucrările mecanizate – inclusiv dezmiriștirea, transportarea îngrășămintelor, arătura, semănatul, tăvălugirea, stropirea și treierarea – reprezintă 30-35% din costurile totale de producție, echivalând cu 3.300- 4.900 lei/ha. De asemenea, costurile fixe, precum plata arendei și impozitul funciar, adaugă în medie 3.100 lei/ha. În cazul unei suprafețe de 50 ha, costurile operaționale totale variază între 500.000 și 900.000 lei, fără a include investițiile în tehnică sau cheltuielile administrative. Doar 30% din capitalul utilizat de agricultori este propriu, restul de 70% fiind atras prin credite bancare. Cu o dobândă medie de – ,5%, costurile suplimentare generate de finanțarea externă variază între 31.500 și 58.500 lei pentru capitalul necesar întreținerii unei suprafețe de 50 ha. Agricultura din Moldova se confruntă cu numeroase provocări de la costurile ridicate ale inputurilor și lucrărilor mecanizate până la recoltarea redusă și prețurile insuficiente de comercializare. Pentru a rămâne competitivi, fermierii trebuie să adopte practici moderne și eficiente, precum analiza solului, respectarea asolamentului, alegerea unor pesticide accesibile și utilizarea tehnologiilor avansate pentru optimizarea lucrărilor mecanizate. În același timp, accesul la capital la costuri reduse și îmbunătățirea informării agricultorilor cu privire la soluțiile alternative la fel vor adduce beneficia prin reducerea cheltuielilor și creșterea profitabilității sectorului agricol.

Cum pot fermierii moldoveni să depășească obstacolele accesului la credite? Soluții și exemple din Europa.

Una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă fermierii din Moldova este accesul limitat la credite și instrumente financiare, esențiale pentru modernizarea producției și dezvoltarea afacerilor agricole. Conform datelor de la Banca Națională a Moldovei, aproximativ 60% dintre fermieri întâmpină dificultăți în obținerea creditelor necesare pentru extinderea activității lor. Băncile din Moldova oferă credite pentru sectorul agricol la dobânzi care la ziua de azi variază între 8-10%, iar la instituțiile de microfinanțare acestea ajung până la 15-20% pe an, ceea ce reprezintă o povară greu de suportat. În comparație, în țările vecine din Uniunea Europeană, ratele dobânzilor pentru creditele agricole variază între 4% și 6%, făcând finanțarea mult mai accesibilă.Un alt obstacol semnificativ este lipsa de garanții gajabile din partea fermierilor. Mulți nu dispun de active imobiliare sau alte bunuri, ceea ce le face dificilă obținerea creditelor. În contextul instabilității economice, băncile preferă să limiteze riscurile, iar fermierii care nu pot oferi gajuri solide sunt adesea excluși din procesul de creditare. Există și un deficit de educație financiară în rândul antreprenorilor agricoli din Moldova.

Sursa: Banca Națională a Moldovei, Banca Mondială, 2022

Conform unui raport al Băncii Mondiale, aproximativ 70% dintre fermieri nu sunt conștienți de existența instrumentelor financiare și a programelor de subvenționare destinate susținerii sectorului agricol. Lipsa de informare limitează accesul lor la resurse financiare care pot contribui la dezvoltarea afacerilor agricole. În ciuda necesităților de modernizare a sectorului, volumul de investiții în agricultura din Moldova rămâne scăzut. În 2020, doar 3% din volumul total al investițiilor externe a fost direcționat către sectorul agricol, ceea ce este mai puțin comparativ cu țările din Europa de Est, unde acest indicator ajunge la 10-15%. Ca urmare, fermierii nu își pot permite achiziționarea de noi utilaje agricole, tehnologii de irigație sau soluții inovative pentru creșterea randamentului. Acest lucru creează un cerc vicios, în care lipsa investițiilor duce la scăderea competitivității și pierderi economice pentru sectorul agricol al Moldovei. În fața acestui cerc vicios, subvențiile, stimulentele fiscal, precum și vacanțele la plata procentelor la credite accesate apar ca măsuri de reducere a poverei financiare, sporirea competitivității produselor și stimularea investițiile în modernizare. În același timp, în statele Uniunii Europene, autoritățile și băncile private joacă un rol important în sprijinirea și dezvoltarea producătorilor agricoli.

În UE, fermierii pot beneficia de diferite tipuri de stimulente pentru credite:

Garanțiile guvernamentale permit fermierilor să obțină credite cu dobânzi reduse. Aceste garanții compensează riscurile pentru instituțiile financiare, reducând cerințele de garanție și îmbunătățind accesibilitatea creditelor.
Creditele pentru investiții pe termen lung, cum ar fi modernizarea fermelor, achiziționarea de echipamente și implementarea tehnologiilor inovative.
Creditele pe termen scurt (de obicei, până la 1 an), destinate acoperirii cheltuielilor curente ale fermelor, cum ar fi achiziționarea de semințe, îngrășăminte etc.
UE sprijină activ tinerii fermieri prin programe speciale, oferind credite preferential

Exemple de credite subvenționate pentru fermieri din unele țări din UE:

În unele țări ale UE, statul oferă fermierilor moratorii temporare pentru plățile procentelor la credite. România în 2024 a oferit în mod exceptional și o amânare la plata principalului pentru fermierii afectați de secetă. Pentru fermierii care beneficiază de programe finanțate din fonduri ale UE (precum EAFRD sau Politica Agricolă Comună), pot fi prevăzute dobânzi preferențiale. Aceasta înseamnă că, în primii ani, fermierul poate să nu plătească dobândă sau rata dobânzii poate fi mult mai redusă. În Franța și Germania, fermierii care au obținut credite pentru modernizarea fermei în cadrul programelor UE beneficiază adesea de o perioadă de grație pentru plata ratelor în primii 1-2 ani, în funcție de condițiile programului specific. În Polonia și România, fermierii pot obține credite de la băncile private care participă în programele guvernamentale, cu garanții oferite de agențiile guvernamentale. Aceste credite au, de obicei, dobânzi mai mici și include amânarea plății dobânzilor pentru primii 1-2 ani. În Grecia și Spania, băncile private sunt active în astfel de programe precum Programul de Dezvoltare a Zonelor Rurale (RDP), unde băncile oferă credite fermierilor cu dobânzi subvenționate. Băncile private pot, de asemenea, să participe în programele finanțate de Banca Europeană de Investiții (EIB). În cadrul acestor programe, se oferă credite preferențiale, inclusiv perioade de grație pentru plata dobânzilor. De asemenea, băncile private oferă microcredite fermierilor, în special pentru afaceri mici. În unele cazuri, aceste credite au dobânzi scăzute sau nule în primele luni, pentru a ajuta fermierii să își înceapă sau să își sprijine activitatea.

Exemple de programe cu perioade de grație pentru dobânzi și participarea băncilor private: