Fiecare artist are sursele sale de inspiraţie care reflectă sensibilitatea, gustul, maniera şi îi definesc stilul. Imaginile îndrăgite de acest pictor sunt peisajele, mai ales cele de pe meleagul său. După cum se întîmplă de cele mai dese ori în Artă, realitatea apare transfigurată de imaginaţia artistului, dar în căutarea picturală a lui ILIE LEU, care este întotdeauna rezultatul fanteziei sale, pare că se împacă contradicţia: în toate lucrările sale se evidenţiază un element impresionist, dar se întrezăreşte şi o puternică conotaţie de realism, sugerată de un impuls interior creativ care restituie imaginii recreate sensul “adevărului”.Şi nu e totul. În peisajele lui ILIE folosirea pricepută a culorii, ştie să infiltreze în obiectele reprezentate o dimensiune iradiantă de luminozitate, de armonie şi de linişte. Nu există dramă. Şi e total pierdut acel semn crepuscular şi melancolic atît de comun în tradiţia picturală a peisajelor impresioniste.
Totul este redat şi se destramă în lumină, în determinarea clară şi decisă a scenelor, în suprapunerea diferitor planuri de perspectivă, în secvenţele nuanţate de tonuri şi de amestecuri cromatice vaporoase. Astfel, în opera finală se defineşte şi se confundă elementul real într-un moment de lirism intens.
Şi poezia intrinsecă a naturii, reinventată de “adevărul” artistului, duce la un rezultat expresiv de o rară sugestie.
Raffaele Scognamiglio